Terapia comportamentală aplicată  (ABA)

ABA (analiza comportamentală aplicată) este o ştiintă a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematică a intervenţiilor bazate pe principiile învăţării cu scopul de a îmbunătăţi comportamentele adaptative și achiziţiile necesare adaptării la mediu.

Analiza comportamentală aplicată este o tehnică prin care se evaluează mediul în care trăieşte o persoană, apoi se fac anumite schimbări cu scopul de a produce îmbunătăţiri semnificative în comportamentul uman, în sensul adaptării acestuia la cerinţele mediului social.

ABA include observarea directă, analiza funcţională a relaţiei dintre mediu şi comportament; utilizează antecedentele si consecinţele unui comportament pentru a produce modificări dezirabile ale acestuia. Se bazează pe ideea “comportamentul uman este influenţat de experienţele trecute şi prezente, dar şi de structura genetică a individului”.

ABA NU ESTE O TERAPIE NUMAI PENTRU PERSOANELE CU TULBURARE DIN SPECTRU AUTIST!!!

  •  Aplicaţii ABA

În ultimii 30 de ani, eficienţa ABA a fost demonstrată ştiinţific în:

  • tulburări mentale
  • tulburări de dezvoltare
  • tulburări din spectrul autist
  • comportament ( social, academic, stereotipii, agresivitate, limbaj etc.)
  • se poate aplica şi cu scopul de a îmbunătăţi relaţiile din anumite grupuri sociale: familie, şcoală, instituţii, spitale şi chiar la birou

 În cazul terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie consolidată o echipă de terapeuţi, coordonată de un psiholog specializat în terapie comportamentală. Se recomandă terapie zilnică, cu un număr cuprins între 15 şi 40 de ore pe săptămână în funcţie de nevoile copilului.

Scopul terapiei este de a preda un număr mare de comportamente adecvate (cognitive, de limbaj, sociale, etc.) prin modelare comportamentală.

Terapia se adresează tuturor ariilor de dezvoltare: cognitiv, motric, social, autonomie, comunicare şi limbaj.

De asemenea, terapia vizează şi principalele probleme legate de comportamentele neadecvate 

 Programul de terapie include: lucrul unu la unu în camera de lucru, integrarea în grădiniţă/ şcoală însoţit de un terapeut, generalizarea abilităţilor învăţate în camera de lucru în mediul exterior celui familial. 

Cum ajuta ABA copilul cu autism?

  1. învaţă copilul abilităţi noi (prin învăţare sistematică şi întărirea comportamentelor se predau abilităţi de autoservire, comunicare, relaţionare socială);
  2. menţine anumite comportamente necesare adaptării la mediul social;
  3. generalizează sau transferă comportamentele dintr-o situaţie în alta sau de la un anumit mod de răspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza şi transferă tot ceea ce învaţă în camera de lucru - la grădiniţă, şcoală, mediu social);
  4. reduce comportamentele interferante, care pot îngreuna învăţarea şi relaţionarea;
  5. modifică mediul de învăţare pentru ca aceasta să se realizeze cât mai eficient, pe termen lung urmărindu-se ca persoana să se poată descurca, independent, în situaţii variate;
  6. creşte frecvenţa apariţiei comportamentelor dezirabile prin întărire.

Sistemul are obiective clar formulate, împarţite în sarcini mici, astfel încât evoluţia copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face prin recompensare, întreg sistemul funcţionând pe baza acestor întăritori, fie materiali, fie sociali.

 Obiectivele sunt împărţite în paşi mici, pe care fiecare copil să-i poata atinge, şi dacă cerinţa este prea mare, se dă un pas înapoi până când copilul poate reuşi apoi trecem la pasul următor. 

SUCCESUL ÎN TERAPIE DEPINDE DE URMĂTORII FACTORI

  1. Nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului si autostimulările
  2. Numărul de ore de terapie zilnică
  3. Gradul de implicare al familiei
  4. Profesionalismul echipei şi coordonatorului.
  5. Coordonarea să fie intensivă şi echipa foarte bine instruită
  6. Consecinţele comportamentelor neadecvate trebuie oferite contingent
  7. Echilibru între nivelul cerinţelor din terapie si nivelul cerinţelor familiei
  8. Vârsta copilului la începerea programului terapeutic.