PECS - Picture Exchange Communication System
PECS - Picture Exchange Communication System sau Sistemul de Comunicare prin Schimb de Imagini este o metodă de învățare prin care copiii cu tulburări de spectru autist sunt învățați un sistem de comunicare funcțional, care poate fi rapid învățat și poate fi inițiat de copii. Pecs este folosit preponderent la copiii cu dificultăți de vorbire. Acest sistem vine în ajutorul comunicării și limbajului punând la dispoziția copilului imagini care transmit de ce are el nevoie : ,,îmi este foame’’, ,,îmi este sete’’, ,,vreau pauză”, ,,îmi este somn”, ,,mă doare ceva’’, ,,vreau să mă joc’’. Pecs presupune un protocol împărțit în 6 faze, care avansează de la a-i învăța pe copii cum să comunice folosind imagini printr-un mod care să fie important pentru copil, până la folosirea unor propoziții din imagini multiple și apoi până la folosirea unor varietăți mari de funcții în comunicare. Trainingul copiilor în acest sistem începe cu un iventar al întăritorilor, iar apoi se stabilește preferința copilului pentru fiecare.
Faze PECS
În Faza 1, copilul cu dificultăți de vorbire învață cum să comunice. Copii tipici învață ce înseamnă să comunici cu cei din jur, în mod natural, la vârsta de 6-9 luni, când dezvoltă rutine interactive cu părinții care preced dezvoltarea cuvintelor rostite, iar în mod asemănător, copii cu dificultăți de vorbire, sunt învățați să comunice similar fără a folosi cuvinte: se apropie de o persoană, oferă o imagine și primesc rezultatul dorit (un obiect sau o acțiune).
În Faza 2, se pune accent pe distanță și persistență. În comunicarea spontană, este foarte important insistența atunci când nu este obținută o reacție la prima încercare. Copiii care s-au dezvoltat într-un mod tipic cresc volumul vocii când nu obțin reacția dorită, dar copiii care folosesc sistemul Pecs este posibil să nu dețină componenta vocală. Din această cauză, ei sunt învățați să parcurgă o distanță mai lungă până la mâna terapeutului, să insiste chiar dacă persoana nu se uită sau este întoarsă cu spatele. Deasemenea, tot în această fază, sunt învățați să își caute și să își aducă imaginile, când aceastea nu sunt în apropierea lor.
În Faza 3, copiii sunt învățați să discrimineze între simboluri (sau imagini), dacă reușesc să abordeze persoane diferite, cerându-le lucruri preferate diferite. Procesul începe cu două imagini, iar numărul acestora este crescut pe măsură ce copilul învață să le diferențieze.
În Faza 4, se începe utilizarea propozițiilor. Se folosesc imagini-simbol de tipul „eu vreau...” sau „eu văd...” lângă care sunt adăugate imaginile dorite de copil.
În Faza 5, copiii învață să răspundă la o întrebare adresată direct. Se începe cu întrebări ușoare, care sunt legate de un posibil obiect dorit, de tipul „ce vrei?”, „ce iți dorești?”.
În Faza 6, copiii sunt învățați să facă comentarii. Până la această fază ei au învățat să comunice cu mai multe persoane, fac cereri spontane, formează propoziții simple și răspund ce își doresc. Vocabularul lor constă într-o varietate mare de imagini reprezentative pentru obiectele și acțiunile preferate. În această fază vor învăța să răspundă la cât mai multe întrebări și să formeze propoziții mai complexe.